﻿Principala bogăție - pământul

AVUT CE PREȚ NU ARE 

Principala bogăție naturală a fiecărui popor este pământul. Dar nu orice pământ, nu pământul în general (doar nisipul, lutul și hleiul — sînt tot pământ), ci pământul fertil care asigură roada, adică solul. Solurile fertile constituie bogăția de neprețuit. Cunoscutul scriitor V. Civilihin, bazându-se pe calcule speciale, scria: «Dacă am suma costul pădurilor și bogățiilor subterane, am socoti prețul tuturor lacurilor și râurilor, orașelor, minelor de cărbuni și minereuri, șoselelor și căilor ferate, locomotivelor, tractoarelor și automobilelor, podurilor și canalelor, corăbiilor și avioanelor, mărfurilor — toate acestea formează doar o pătrime din avutul poporului sovietic. Celelalte trei pătrimi — 75 procente ale bogăției obștești sînt acumulate în sol». Aceste calcule se referă la Uniunea Sovetică în întregime. Dar cu ce cifre, cu ce indici relativi am putea aprecia solurile Moldovei? Doar noi nu ne putem lăuda nici cu bogății subterane, nici cu păduri nemărginite și râuri pline. Natura nu ne-a răsfățat cu asemenea daruri. În schimb solurile noastre sînt într-adevăr o bogăție de neprețuit, sînt un fenomen unical. Nu există o altă țară în lume, o altă republică unională, 80 procente din suprafața căreia să fie acoperită de cernoziom. Renumitul savant V. V. Docuceaev, fondatorul pedologiei, științei despre soluri, a numit cernoziomul «țarul solurilor». «Nu există cifre, — scria el, cu care s-ar putea prețui puterea și posibilitățile cernoziomului…».
Cernoziomul este produsul stepelor din trecut — rezultatul influenței multiseculare a plantelor erboase asupra rocilor argiloase și luturilor liosoide, care predomină la noi. Substanțele organice reziduale, formate în urma descompunerii rămășițelor de plante din fiecare an, împreună cu activitatea rădăcinilor în decurs de mii de ani au format structura granuloasă a cernoziomului. au format renumitele proprietăți fizice ale acestui sol — permiabilitatea, afânarea. An de an plantele de stepă, lăsându-și rădăcinile la mare adâncime, odată cu apa au atras, iar după încetarea vegetației au depus la suprafață și în straturile superioare ale solului mari cantități de elemente nutritive. Acest proces de acumulare necontenită a durat fără întrerupere mii de ani, deoarece cele mai «tinere» cernoziomuri au o vârstă de 6 — 8 mii de ani, iar cele mai «bătrâne» — peste un milion. Ca urmare, într-un profil de cernoziom cu o grosime de un metru sînt acumulate la hectar circa 300 – 700 tone de humus (substanță organică cu o compoziție chimică foarte complicată, care-i dă cernoziomului culoarea închisă și prezintă potențialul energetic al fertilității), 20 – 30 tone de fosfor, 200–300 tone de caliu și mari cantități de diferite microelemente, necesare plantelor agricole.
Aceste rezerve sînt aproape de nesecat. Iată un singur exemplu. Institutul nostru de cercetări științifice în domeniul pedologiei și agrochimiei «N. A. Dimo» efectuează anumite cercetări pe loturi experimentale cu caracter permanent staționar. Câteva staționare sînt în sovhozul «Ivancea» din raionul Orhei. Și iată că pe varianta-martor a loturilor experimentale, unde n-a fost introdus nici un kilogram de îngrășăminte atât minerale, cât și organice, anual se obține o roadă de circa 24 centnere de grâu și 36 centnere de păpușoi la hectar, ajungând în anii cu condiții favorabile respectiv până la 28 și 45 centnere la hectar. Bineînțeles, pe variantele unde se întroduc diferite doze de îngrășăminte roada este relativ mai mare și, totuși, este uimitor: câtă energie. câtă fertilitate potențială a acumulat natura în solurile noastră!
Un miliard de tone de humus, 50 milioane tone de azot, 60 milioane tone de fosfor, 700 milioane de tone de potasiu – iată indicii sumari ai bogăției solurilor Moldovei.
Cred, că ceea ce am menționat este de ajuns pentru a face concluzia, că solurile noastre trebuesc folosite cu chibzuință, gospodărește și, bineînțeles, se cer a fi ocrotite. Acum folosirea solurilor în agricultură, lucrarea lor are un caracter intens. An de an crește, devine tot mai puternică influența tehnologică asupra solului. Circa 0,5 milioane de hectare de soluri sînt «desfundate» prin arătură de plantaj pentru sădirea viilor și livezilor, 25 mii de hectare — întretăiate de terase. Chiar și solurile câmpurilor obișnuite actualmente se ară tot mai adânc, iar în ele se întroduc cantități tot mai mari și mai diferite de substanțe chimice. Toate acestea au în consecință distrugerea, uneori destul de considerabilă, a construcției naturale morfologice și schimbarea compoziției chimice a solurilor. Și este necesar de menționat, că tot mai dese devin cazurile, când procedeele menite să asigure cât mai bune condiții pentru dezvoltarea plantelor duc la rezultate negative — activizarea eroziunii și alunecărilor de teren, salinizarea secundară, poluarea și chiar intoxicarea solurilor. Aceste consecințe negative pot fi evitate prin aplicarea recomandărilor savanților, respectarea strictă a tehnologiilor de lucrare a solurilor și cantităților de substanțe, care se întroduc în sol. Orice amestec, chiar cu scopuri destul de binevoitoare în echilibrul naturii,în construcția și compoziția învelișului de sol trebuie bine chibzuit, bazat pe cercetări și proecte speciale. Acum ca niciodată trebuie permanent evidențiată și fixată istoria fiecărui câmp, fiecărui asolament, fiecărui ogor. Ceea ce s-a efectuat pe el eri — mâine poate influența negativ asupra altei culturi. Hărțile solurilor, materialele de bonitare și cadastru, cartogramele cu conținutul elementelor nutritive, istoria câmpurilor — toate acestea trebuie să devină lucruri necesare pentru planificarea și realizarea tuturor operațiilor la lucrarea solurilor, pentru dirijarea proceselor fertilității lor. Bogăția noastră principală trebuie să nu scadă, ci invers, să sporească.
                                                                                                           A. URSU, doctor în științe binologice.
